PLANTE RARE - FLOAREA DE COLŢ

Întâlnită în România pe stâncile aproape inaccesibile omului din Munţii Vrancei, Munţii Bucegi, Munţii Făgăraşului, Munţii Maramureşului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlău, Retezat, Godeanu, Floarea de colţ este o plantă deosebit de rară. Din acest motiv ea a fost declarată monument al naturii şi este ocrotită prin lege încă din 1931. Floarea de colţ este protejată în rezervaţii naturale cum ar fi cele din Piatra Craiului, Munţii Bucegi, Ciucaş, judeţul Alba etc.
Leontopodium alpinum (după denumirea sa ştiinţifică), este o plantă perenă, de o frumuseţe aparte şi totodată cea mai rară din întreaga floră montană.
Tulpina este dreaptă şi poate ajunge până la 20 - 30 cm înălţime. Aceasta este îmbrăcată în partea de jos cu frunze catifelate, de dimensiuni diferite aşezate de jur împrejurul tulpinei, în formă de cerc. Numeroasele şi micuţele flori, compuse din petale de un alb imaculat sunt dispuse în aşa fel încât lasă impresia unei singure flori de forma unei steluţe. Întâlnită de cele mai multe ori pe culmile stâncoase şi tot mai rar pe platourile montane, Floarea de colţ are rădăcina fixată în puţinul pământ rămas între scobiturile săpate în stâncile calcaroase.
Întreaga plantă este acoperită de peri catifelaţi de culoare argintie, ce protejează frunzele şi florile de vânt.
La noi în ţară, Floarea de colţ poate fi văzută înflorită în lunile iulie şi august.
Se pare că Floarea de colţ provine din ţinuturile Asiei, acolo crescând la fel de deasă ca şi iarba. În diferite locuri din lume unde mai poate fi întâlnită, Floarea de colţ poate atinge înălţimea de până la 80 cm.
Numită în popor şi Floarea reginei, Floarea doamnei, Steluţa sau Albumiţa, Floarea de colţ are în tradiţia românească o semnificaţie aparte, ea fiind un simbol al dragostei. Se spune că, pentru a-şi dovedi dragostea şi curajul, tinerii colindau zonele stâncoase ale munţilor pentru a culege Flori de colţ şi a le oferi iubitelor. În limbajul florilor ea înseamnă puritate şi curăţenie.