COPILUL ŞI COMPUTER-UL

Trăim într-o era a tehnologiei, fel şi fel de aparate ne uşurează munca, ne ajută să facem noi descoperiri, să comunicăm cu semenii nostri, să ne delectăm, să ne verificăm şi să ne păstrăm sănătatea. Dar, probabil că nici un alt instrument de lucru nu a intrat atât de rapid în viaţa noastră, aşa cum a făcut-o computer-ul. El ne este sprijin la locul de muncă, cu ajutorul lui aflăm tot ce este nou în lume, căpătăm informaţii din orice domeniu dorim, ascultăm muzică, ne relaxăm, corespondăm sau vorbim cu prietenii. Computer-ul a ajuns să reprezinte legătura noastră cu lumea.
Ca orice lucru, folosirea computer-ului are atât avantaje, cât şi dezavantaje. Dacă noi, adulţii, avem capacitatea de a discerne şi de a lua doar ce este bun, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre copii.
Chiar de la vârste foarte mici, sub un an, copii urmăresc cu multă atenţie ecranul televizorului sau monitorul computer-ului, datorită imaginilor colorate care se succed. Îi atrag mişcarea, sunetul, culoarea, chiar dacă nu înţeleg nimic. Specialiştii spun că nu este bine să supunem copilul foarte mic la astfel de vizionări, deoarece este obositor şi dăunător ochilor. Odată cu trecerea timpului, copilul începe să înţeleagă din ce în ce mai mult ce se petrece în jurul lui. Dacă părinţii folosesc computer-ul şi copilul va dori să facă acest lucru. Aşa că începe să se joace cu tastatura, cu mouse-ul, să traseze linii, iar mai târziu să coloreze, să deschidă diferite programe. Vârsta la care poate să facă aceste lucruri depinde de la un copil la altul. Folosirea computer-ului nu este dăunătoare, dar trebuie făcută cu prudenţă, mai ales dacă ne referim la timpul pe care copilul îl petrece în faţa acestuia.
Folosit cu măsură, computer-ul ne este un bun prieten. Iată câteva din avantajele utilizării computer-ului de către copil:

▪ învaţă să caute şi să utilizeze informaţia, folosind mai multe surse;

▪ îşi îmbogăţeşte cunoştintele cu informaţii din domenii variate;

▪ cele mai multe jocuri dezvoltă viteza de reacţie, gândirea logică, spiritul competitiv;

▪ poate învăţa prin joc (deci într-un mod plăcut şi accesibil) culorile, cifrele, literele, figurile şi formele geometrice etc.;

▪ învaţă să folosească un instrument pe care îl va folosi în anii următori, la viitoarea slujbă şi fără de care ar avea un handicap faţă de colegii de generaţie.
Folosirea computer-ului în mod neraţional are şi dezavantaje:

▪ poziţia în faţa computer-ului poate duce la deformări ale coloanei vertebrale;

▪ îşi neglijează temele;

▪ lipsa de mişcare duce la obezitate;

▪ poate intra în contact cu persoane necunoscute, periculoase;

▪ poate viziona materiale cu scene violente sau interzise minorilor;

▪ i se poate forma deprinderea de a lua totul "de-a gata" (referate, lucrări);

▪ nu mai este atras de lectură;

▪ tendinţa de a folosi în conversaţiile cu prietenii forme şi formulări care nu au nimic comun cu limba română; tendinţa de a accepta greşelile de scriere; "inventarea" unor noi reguli de scriere, care îl pot deruta în scrierea corectă;

▪ se pare că unii copii devin mai puţin sociabili;

▪ dependenţa de computer;
Pe de altă parte nu putem renunţa la utilizarea computer-ului pentru că este la fel de necesar ca scrisul şi cititul. Putem în schimb, să luăm unele măsuri, astfel încât să înlăturăm eventualele dezavantaje.
Prima şi cea mai importantă este aceea a respectării unui program, copilul să ştie clar cât timp are voie să folosească în fiecare zi computer-ul. Pentru şcolarul mic o ora este suficientă. Este bine să atenţionăm copilul cu propoziţii de genul "Mai ai 10 minute şi va trebui să închizi computerul." şi nu cu "Acum, imediat închizi computer-ul!". În cel de-al doilea caz, dacă copilul tocmai a descoperit ceva nou sau este aproape de a trece de la un nivel la altul al unui joc, cu siguranţă va opune rezistenţă. Părinţii trebuie să fie foarte fermi în respectarea programului.
Este bine să antrenăm copilul şi în alte activităţi la fel de interesante: să mergem în parc, la cumpărături, să citim sau să desenăm împreună, să jucăm alte jocuri, să-i oferim alternative, pentru ca acesta să înţeleagă că posibilităţile de petrecere a timpului liber sunt multiple.
Vom urmări în permanenţă ce face copilul pe calculator, mai ales dacă navighează pe internet.
Atunci când are teme de făcut şi foloseşte diferite materiale, referate, îi vom atrage atenţia că acestea nu au valoare dacă nu îşi aduce şi el contribuţia, că se poate inspira, culege informaţii, iar dacă se rezumă doar la copiere, este ca şi cum nu şi-ar fi făcut tema.
Îl vom sfătui să folosească corect limba română, chiar dacă se adresează unui prieten sau se grăbeşte.
Există multe materiale pentru copii, programe speciale, este bine să ne informăm înainte de a le cumpăra. Să parcurgem noul joc achizitionat pentru a vedea ce mesaj transmite copilului (unele jocuri instigă la violenţa), să vedem reclamele care îl însoţesc.
Părerile specialiştilor sunt diferite. Unii sunt împotriva utilizării computer-ului de către copiii de vârstă mică, susţinând ideea că aceştia trebuie mai întâi să intre în contact direct cu realitatea, să facă deosebirea între realitate şi imaginea realităţii. Cei mai mulţi consideră că, folosit în mod raţional, controlat, computerul reprezintă un instrument pe care copilul îl poate stăpâni, fiindu-i în acelaşi timp de un real folos în formarea sa.

CURIOZITĂŢI NUMISMATICE

Se pare că cele mai vechi monede din lume au fost bătute în cetatea grecească Lidia, din Asia Mică, în perioada 685-652 î.e.n.. Ele erau confecţionate dintr-un aliaj de aur şi argint. Se crede că în China ar fi circulat monede chiar înainte de această dată, dar nu există încă dovezi concrete. Se ştie în schimb cu certitudine că primele monede de schimb din China aveau forma unor cuţitaşe de aur şi argint.
Monedele de nichel au o vechime de peste 2150 de ani. Această afirmaţie se bazează pe descoperirea unor monede găsite în timpul unor săpături arheologice din India. Aceste monede au fost folosite cu 170 de ani înaintea erei noastre.
Bancnotele au fost inventate de cetăţeanul Johann Palmstruch din Riga, iar primul lot de bancnote a fost pus în circulaţie în 1661. La începutul primului mileniu, în China, existau "bancnote" formate din bucăţi pătrate de stofă, purtând pe ele o ştampilă oficială.
Cele mai mici monede de aur din lume au fost emise în India de Sud în jurul anului 1800. Ele se numeau ... gămălii şi cântăreau (fiecare) 0,0648 g! Cele mai grele monede de aur au fost emise, de asemenea, în India în timpul domniei padişahului Djahan (1627-1658) şi cântăreau 2,3 kg fiecare!
Cea mai mare şi mai grea monedă metalică bătută până acum a fost aceea emisă de monetăria suedeză în anul 1667. Fiecare monedă cântărea 20 kg. S-au bătut 26.522 astfel de monede, din care însă nu s-au păstrat până în zilele noastre decât trei piese. O altă monedă suedeză, din cupru, în valoare de zece taleri, fusese pusă în circulaţie în anul 1659. Ea cântărea 17,5 kg! Pecetea monetăriei este bătută pe margini, în mai multe locuri.
Italianul Cosimo de Medici cel Bătrân (1389-1464) a fost nu numai un mare bancher, dar şi posesorul celei mai valoroase colecţii de monede antice al timpului.
Cea mai mare şi valoroasă bancnotă din lume a fost de 10 milioane de dolari. Această bancnotă imensă, lungă de 3,6 m şi lată de 1,5 m a constituit cea mai mare atracţie a expoziţiei mondiale de la Chicago din anul 1932.
Primele monede de argint din Ţara Românească au fost emise în timpul domniei lui Vladislav I, numit de popor Vlaicu Vodă (1364-1374) şi se numeau ducaţi. În Moldova, primele monede proprii au apărut în timpul lui Petru Muşat (1377-1392). În documente, primele schimburi în bani sunt atestate în 1439 (Moldova) şi în 1451 (Ţara Românească).

OPTIMISMUL ESTE BENEFIC SĂNĂTĂŢII!

''O inimă veselă este un bun medicament'', a scris un rege înţelept al Israelului antic, cu circa 3.000 de ani în urmă. În prezent, medicii sunt de acord cu aceste cuvinte înţelepte. Însă mulţi dintre noi poate că nu sunt din fire ''veseli''.

Puţini sunt cei care nu ajung copleşiţi de presiunile vieţii cotidiene ce generează dezamăgire şi ne fac să fim pesimişti. Cu toate acestea, cercetări recente au dezvăluit că, în pofida problemelor vieţii, merită să fim optimişti.

Optimismul este definit drept ''atitudine a omului care priveşte cu încredere viaţa şi viitorul; tendinţă de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor''. Cum reacţionează o persoană optimistă când are un eşec? Nu crede că totul se termină aici. Aceasta nu înseamnă că refuză să vadă realitatea, ci dimpotrivă înseamnă că o acceptă şi analizează lucrurile. Apoi, dacă situaţia îi permite, ia măsuri ca să schimbe sau chiar să îmbunătăţească lucrurile.

În schimb, o persoană pesimistă se învinovăţeşte adesea pentru necazurile ei. Ea se gândeşte că nu se mai poate remedia nimic şi că totul s-a întâmplat pentru că este incompetentă, că nu arată bine ori că nu face nimic bun. Ca urmare, se resemnează şi nu mai întreprinde nimic.

Ne afectează optimismul sănătatea şi bunăstarea? Da! O echipă de specialişti de la Clinica Mayo din Rochester (Minnesota, SUA) a efectuat un studiu pe un lot de peste 800 de pacienţi, timp de 30 de ani. Concluzia studiului? Persoanele optimiste au o sănătate mai bună şi trăiesc mult mai mult. De asemenea, cercetătorii au constatat că optimiştii fac faţă mai bine stresului şi sunt mai puţin predispuşi la depresie. Totuşi, nu e deloc uşor să fii optimist într-o lume în care problemele par să se înmulţească. Nu este surprinzător că multora le e greu să gândească pozitiv.

Deşi buna dispoziţie nu vindecă bolile, ea poate totuşi contribui la o sănătate mai bună şi la o viaţă plină de satisfacţii.

Câteva sugestii pentru a fi mai optimişti

1. Când îţi vine în minte gândul că nu te vei putea bucura de ceva sau că nu vei reuşi să faci un anumit lucru, respinge-l imediat! Gândeşte-te mai degrabă că vei avea succes.

2. Caută să găseşti plăcere în ceea ce faci. Indiferent de munca pe care o efectuezi, străduieşte-te să găseşti acele aspecte legate de ea care îţi aduc satisfacţii.

3. Alege-ţi prietenii dintre cei care privesc viaţa cu optimism.

4. Când poţi schimba lucrurile, acţionează. Dar caută să accepţi situaţiile pe care nu le poţi schimba.

5. Notează zilnic trei lucruri frumoase care ţi s-au întâmplat.